Gânduri... în ajun de Crăciun!

E ajunul Crăciunului! Şi taman astăzi, m-am hotărât să (re)încep să  (re)scriu, pe acest blog. De ce? Nu mă întrebaţi. Ţine de firea, toanele şi hachiţele fiecăruia...

        Pentru mine, personal, scrisul e reconfortant. E drept că nu întotdeauna. Şi nu odată, am urât de moarte faptul că sunt înzestrat de la mama natură, cu talentul de a scrie. Deh... Atunci când vezi că talentul tău te bagă doar în căcaturi, şi alea devin tot mai mari cu fiecare cuvânt pe care îl adaugi public, uneori îţi c-am vine să dai de pământ cu tastatura. Şi o faci. Asta până când realizezi că tu taci, toţi din jurul tău tac, iar căcaturile devin şi mai mari. Şi-atunci... iar mă înfurii şi îmi cumpăr altă tastatură!

        După cum aţi realizat, am şters arhiva blogului. De fapt, nu am şters-o ci doar am pus-o deoparte, pentru a reface „din temelii”,  imaginea acestui blog. Încă un lucru pe care îl voi face, este eliminarea  definitivă a opţiunii care permitea cititorilor să lase diverse comentarii  postărilor mele. Şi fac acest lucru, pentru că părerile, comentariile,  laudele cât şi înjurăturile unora sau altora, în genere, nişte necunoscuţi,  mă lasă rece.

Prefer ca blog-ul meu să fie doar o sursă credibilă de informare şi atât. În rest, cine vrea să mă contacteze pentru vreo problemă serioasă,  no problem. Adresa mea de e-mail, e publică... Dezvăluirile pe care voi continua să le fac prin intermediul acestui blog, vor continua şi ele, la rândul lor, să producă fel şi fel de nemulţumiri. Atât unora cât şi altora. Cineva va avea chiar şi de câştigat, de pe urma celor publicate de mine, şi nu mă refer aici la cititorii  neavizaţi, căci aceştia nu au nici o putere în a schimba lucrurile. La fel cum nu mai visez demult că ceva se va schimba în bine, în urma vreunui adevăr scos din gura mea.

Şi totuşi... Dacă cele spuse de mine, pe acest blog, va pune lumea pe gânduri şi voi reuşi să fac să tremure cămaşa pe nemernicii corupţi până-n  măduva oaselor, despre faptele cărora voi scrie pe acest blog, atunci va fi „ok”. Chiar, prea „ok”...

Un ultim amănunt, pentru cei interesaţi de realităţile din culisele vieţii noastre, cotidiene. Voi încerca să scriu pe acest blog, săptămânal. Ca într-un periodic. Nu de alta dar, la câte am de spus, zău că mă mănâncă, rău de tot, buricul degetelor!

Crăciun Fericit! Tuturora, fără excepţii...